Mulţumirea este o afirmaţie publică, o celebrare a bunătăţii divine, dar şi o expresie a gratitudinii. Rolul mulţumirii în contextul onorării lui Dumnezeu este ilustrat în Psalmul 69:30 „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări”.
În Noul Testament cuvântul „mulţumire” este traducerea grecescului „EULOGIA”, care vorbeşte în primul rând despre laude. Asocierea mulţumirii cu rugăciunea este clară în Filipeni 4:6 „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.”, precum şi în Psalmul 50:14. „Adu ca jertfă Lui Dumnezeu mulţumiri şi îndeplineşte-ţi juruinţele.”
Astăzi, rugăciunea de mulţumire a ajuns una dintre florile ce prea repede se ofilesc în viaţa creştinului modern, măcar că este o virtute de nedespărţit a sufletului mântuit de Isus Hristos Domnul. Ne-am obişnuit în mod special la sfârşitul anului, să organizăm sau să numim o lună a mulţumirilor, meditând la dragostea şi ocrotirea Părintelui Ceresc, oferită fără meritele noastre. Proverbe 15:15 „Toate zilele celui nenorocit Sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.”
În perioada Vechiului Testament evreii aduceau o jertfă specială de mulţumire. Levitic 7:11-21 – din aceste acţiuni reţinem câteva lucruri importante:
- Mulţumirea era adusă întotdeauna lui Dumnezeu, chiar dacă preotul era stabilit în slujbă, pentru a primi jertfa.
- Jertfa de mulţumire trebuia frământată cu untdelemn, pregătită din floarea făinii, şi nicidecum amestecată cu îngrijorările vieţii...liniştea sufletului mântuit împreună cu ceea ce avem mai bun.
- Jertfa de mulţumire putea fi adusă doar de cel ce s-a curăţat. Astfel, mulţumirea adevărată este împletită întotdeauna cu sfinţenia şi doar aşa este primită de Dumnezeu. Chiar dacă suntem în Noul Legământ, adevărurile lui Dumnezeu sunt valabile şi astăzi, pentru că sunt veşnice.
Fiecare creştin are o mulţime de motive să laude şi să mulţumească Domnului. 1Tesaloniceni 5:18:
„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
Nemulţumirea este o boală spirituală accentuată în vremurile din urmă, iar societatea este condusă de motivaţii greşite: 2 Timotei 3:2 „Căci oamenii vor fi ... nemulţămitori, fără evlavie.” Noi ştim că oamenii lui Dumnezeu urmăresc şi ascultă de învăţătura apostolilor, purtarea în lumină, credinţa în Dumnezeu, îndelunga răbdare şi dragoste.
Mulţumirea, încrederea în Dumnezeu şi dărnicia... iată câteva roade ce exteriorizate, vorbesc despre un creştin matur. Lipsa acestora trădează un suflet gol de neprihănire şi cuprins de vânturile reci ale păcatului. Să veghem să nu se ofilească niciodată aceste flori şi virtuţi creştine.
Iată câteva motive elementare de mulţumire înaintea lui Dumnezeu:
- Dacă te-ai trezit în această dimineaţă mai mult sănătos decât bolnav, ai mai multă binecuvântare decât milioane de persoane care nu vor apuca să trăiască săptămâna viitoare.
- Dacă nu ai trăit pericolele unui război, singurătatea unei închisori, agonia torturării sau chinurile foamei eşti înaintea celor 500 de milioane de oameni din lumea în care trăieşti.
- Dacă poţi să intri în biserică fără teamă că vei fi ameninţat, arestat, torturat sau omorât, eşti mai privilegiat decât 3 miliarde de persoane.
- Dacă ai mâncare în frigider, haine cu ce să te îmbraci, un loc unde să dormi şi o casă unde să stai, eşti mai bogat decât 75% din populaţia pământului.
- Dacă ai bani în bancă sau în portofel şi câteva monede în puşculiţă eşti printre primele opt procente ale persoanelor din lume care trăiesc bine.
- Dacă părinţii tăi sunt încă în viaţă şi încă împreună, eşti într-adevăr o persoană rară.
- Dacă poţi să citeşti acest articol, eşti de două ori binecuvântat:
1. pentru că cineva s-a gândit la tine.
2. pentru că nu te numeri printre cele 2 miliarde de persoane care nu ştiu să citească.
Doamne, iartă-ne pentru cârtirile şi nemulţumirile noastre!
Călin Mocan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu