...începe să rodească în adâncul inimii noastre, în adâncul gândurilor şi nu în cele din urmă în adâncul sufletului, unde lumina iubirii şi focul credinţei nu ajung, deoarece păcatele ridică un zid între noi şi Dumnezeu. Începe să ia naştere în întunericul pe care noi îl oferim fără să ştim, şi apoi creşte încet, dar sigur. Devine din ce în ce mai puternică odată cu creşterea şi alimentarea pe care o oferim prin gânduri şi fapte care ne preocupă din ce în ce mai mult şi ne depărtează de ţelul pe care încercăm să-l atingem. Este precum mucegaiul care apare în colţuri întunecate şi umede.
De ce devenim nemulţumiţi? Pentru că ajungem să avem prea mult, ajungem să credem că tot ceea ce avem ni se cuvine pe drept. Totuşi, dacă ne oprim o clipă din drumul nostru şi ne uităm la lumea care ne înconjoară observăm că puţini au părinţi, puţini sunt cei ce au un loc unde să-şi plece capul, puţini cunosc mântuirea pe care noi o cunoaştem, puţini sunt cei ce au sănătate...Astfel, aş putea scrie o lista întreagă despre cei care duc atât lipsuri materiale cât şi spirituale.
Lumea este plină de nevoi, dar noi ajungem să fim nemulţumiţi de cei din jurul nostru pentru că nu ne fac pe plac, pentru că nu arată aşa cum am vrea noi, pentru că nu vorbesc cum am vrea noi. Rodul pe care nemulţumirea îl pune în faţa noastră este egoismul. Ne place să avem tot ceea ce vecinul nostru are şi chiar mai mult, ne place ca ceilalţi să vadă ceea ce suntem şi vrem asta cu orice preţ. Nemulţumirea pune stăpânire peste noi şi astfel începe să ni se otrăvească inima, care cere din ce în ce mai multe lucruri deşarte şi fără folos, ni se alterează gândurile cu o poftă după bunurile altora sau după lucruri care nu ne ajută să creştem spiritual. Nemulţumirea este un lucru cu care este greu de luptat, dar nu imposibil. Să ne gândim că mulţi mor şi nu ajung să aibă măcar jumătate din ce am avut noi în viaţă... Apoi, chiar şi Biblia spune că nemulţumitului i se ia şi ceea ce are. Doamne, ajută-mă să fiu mulţumit cu ceea ce Tu îmi dai şi mai presus de toate dă-mi Împărăţia Ta …
Ioanis Tothăzan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu