“ Clientul este stăpânul nostru?! ”

În economie, şi mai ales în domeniul vânzărilor, dictonul de mai sus este parcă tot mai accentuat şi observat în practică. Oferta producătorilor e diversificată, concurenţa e tot mai acerbă , reclamele sunt la tot pasul. Un adevărat capitalism, ar zice unii. Alţii cred că e doar imitaţie, speculaţie şi corupţie.

Clientul se simte din ce în ce mai răsfăţat. Are de unde alege. Preţul e tot mai acceptabil. Calitatea e în creştere.

În acest mediu de viaţă, noi, clienţii ne considerăm tot mai puternici şi din ce în ce mai greu de satisfăcut. Această atitudine pe care o avem sâmbăta la centrele comerciale este preluată şi duminica, atunci când venim la biserică. Suntem tot mai mofturoşi, nu ne place cum este organizat programul, scaunele nu sunt confortabile.

Odată ce biserica ni se pare incapabilă să ne întâmpine cu ceea ce credem noi că ne este necesar, suntem gata să ne luăm sacoşele şi să cutreierăm târgul până ce vom găsi un loc apt să ne mulţumească.

Titlul mai corect ar fi “clientul e partenerul nostru”. Iar în relaţia cu Dumnezeu, El e Domnul nostru iar noi suntem consideraţi copiii Lui. Când vom înţelege asta, vom avea o atitudine corectă faţă de biserică (casa Tatălui).

Tudor Bura