vineri, 2 mai 2008

Depinde din ce unghi priveşti… - Interviu cu Dani Andreica -

(Andreea): Dani, pentru toţi cei care vor citi aceste gânduri ale tale, spune-ne, te rog cum percepi tu lucrurile care s-au petrecut şi se petrec în viaţa ta, vis-a-vis de faptul că ţi-ai pierdut vederea?

(Dani): Un prieten drag, ( la întrebările mele, prin care îi ceream lămuriri), îmi răspundea mereu: “Depinde din ce unghi priveşti…”

Poate nu ţi se pare ceva relevant, însă am descoperit că aceste cuvinte ascund un adevăr profund.

Să luăm un exemplu: să ne gândim că a căzut din nou zăpada. Unii oameni vor fi foarte fericiţi, mai ales că în această iarnă zăpada nu ne-a prisosit, altora li se va părea că ar fi trebuit să se arate semnele primăverii, iar altă categorie de oameni vor fi de-a dreptul îngrijoraţi, gândindu –se deja la cei care vor alerga la spital cu braţele si picioarele frânte în urma numeroaselor căzături!

Un singur eveniment şi totuşi trei perspective…

Tot aşa se întâmplă şi cu omul transformat de Dumnezeu. Dacă înainte, pentru Pavel, viaţa însemna enorm, când ajunge să-L cunoască pe Hristos, perspectiva i se schimbă: lucrurile care pentru el erau câştiguri, le socoteşte “ca o pierdere”, moartea devenind acum pentru el “un câştig”.

Să-ţi pierzi vederea e o binecuvântare sau un blestem?

Răspunsul este: “depinde din ce unghi priveşti…” Da, e o nenorocire dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu, însă devine un câştig, dacă Domnul se foloseşte de acest fapt!

Dani, tu ai experimentat astfel de stări?

Desigur! Am avut toate simptomele pe care le acuza oamenii depărtaţi de Dumnezeu: viaţă anostă, izolare, nemulţumire, revoltă, întrebări nebune, răspunsuri incomplete sau eronate…

Deşi mergeam la biserică şi în familia mea se vorbea mult despre Domnul, interesul de a-L cunoaşte a apărut numai pe la vârsta de 18 ani.

Cum a fost întoarcerea ta reală la Dumnezeu?

Nu am avut o întâlnire spectaculoasă cu Dumnezeu, dar a fost atât de minunată! Dorinţa nestăvilită de a mă apropia de Dumnezeu s-a trezit în mine brusc: acea dorinţă de a citi despre El, de a afla cât mai mult, de a vorbi cu El.

În aceste lucruri a constat întoarcerea mea!

Dacă acesta a fost unghiul din care priveam până atunci, el desigur s-a schimbat…Şi chiar şi pierderea vederii nu a mai însemnat o nenorocire, un lucru care să mă încurce, ci dimpotrivă un instrument prin care Dumnezeu a atins multe inimi…

Pentru a mă convinge că El nu gândeşte ca omul, mi-a dăruit numeroase experienţe, în urma cărora am rămas întărit în credinţă atât eu, cât şi cei din jur!

În final, o încurajare pentru toţi cei care experimentează asemenea frustrări, trăite de tine însuţi, odată…

Dacă te seceră şi pe tine aceeaşi boală sufletească: nemulţumirea, dacă ţi se pare că peste tine s-au înghesuit toate necazurile din lumea aceasta, te sfătuiesc să priveşti dintr-un alt unghi!…

Interviu realizat de Andreea Popoi

Un comentariu:

Anonim spunea...

te iubesc Dani :*